În contextul Săptămânii de conștientizare a depresiei postnatale, psihiatru Vlad Stroescu discută, într-un interviu acordat HotNews, importanța screeningului postnatal, impactul mediului social asupra depresiei postnatale, detalii despre tratamentul acesteia și rolul pe care îl au psihoterapia, medicația și sprijinul din partea familiei.
Conform celor mai recente statistici internaționale, o femeie din cinci va experimenta depresie după naștere. Este esențial să ne întâlnim cu realitatea mamei după naștere, nu doar din perspectiva sănătății copilului: cine îi observă durerile, cine o ascultă și unde poate găsi sprijin?
Am început conversația cu medicul psihiatru Vlad Stroescu inspirându-ne din cartea Postpartum, scrisă de Felicia Simion, în care autoarea împărtășește din experiența sa legată de depresia postnatală și fațetele maternității pe care multe femei ezită să le dezvăluie.
,,A spune că «e din cauza hormonilor» este dezumanizant”
ZYX Books: În România, depresia postnatală este adesea privită cu superficialitate prin expresii precum „toate mamele sunt obosite” sau „o să treacă”. Cum putem distinge între epuizare, anxietate, depresie post-partum și psihoză postnatală? Care sunt simptomele care necesită intervenție urgentă?
Vlad Stroescu: Fiindcă suferințele psihice post-partum sunt destul de comune, există tendința de a le considera normale și de a nu interveni, așteptând să dispară de la sine. Oamenii au capacitatea de a se adapta, iar uneori suferința poate părea că se atenuează, însă, în realitate, aceasta poate provoca daune. Orice semnal de ajutor din partea mamei trebuie să fie tratat cu seriozitate, fără a clasifica severitatea acesteia. Ar fi mai bine să lăsăm diagnosticarea în sarcina medicilor. Este o eroare să vedem suferința post-partum ca un fenomen pur biologic, rezultat din schimbări hormonale, ignorând aspectele psihosociale. A afirma că „e din cauza hormonilor” în fața lacrimilor este atât alienant, cât și dezumanizant. A primi o nouă viață în brațe reprezintă o transformare profundă, un nou început. Iar ceea ce provoacă cea mai mare îngrijorare sunt nopțile nedormite și izolarea socială. Acestea nu au legătură cu hormoni, ci sunt probleme de viață care trebuie gestionate în familie, nu în singurătatea minții copleșite.
– Când ar trebui să ne îngrijorăm?
– Este normal ca primele două săptămâni să fie marcate de așa-numitul baby blues, pe care 8 din 10 femei îl experimentează — o instabilitate emoțională temporară, adesea însoțită de accese de plâns și oboseală. Însă, dacă aceste stări persistă dincolo de primele săptămâni și devin mai intense sau se transformă în alte forme de suferință, este momentul să căutăm ajutor specializat.
Printre semnalele de alarmă se numără:
Tristețea persistentă și deconectarea: lipsa de plăcere, sentimentul de goliciune sau de străinătate față de copil, furia inexplicabilă, toate trăite adesea cu multă rușine și vinovăție, care pot agrava situația, deoarece rușinea împiedică exprimarea și cererea de ajutor. Anxietatea și fobiile legate de îngrijirea copilului: este frecvent ca o mamă să dezvolte o teamă obsesivă că ar putea dăuna copilului, deși acesta nu este în pericol real. Gândurile catastrofale: sentimentul că ești un părinte nepriceput, că nu există soluții sau speranță, disperarea că „nimic nu va mai fi bine”. Insomnia persistentă, chiar și atunci când copilul ar putea permite somnul, sau, dimpotrivă, o stare de somnolență continuă. Gândurile despre moarte sau ideile suicidare: orice formă de exprimare a acestor gânduri constituie o urgență psihiatrică. Nu este loc pentru „gândire optimistă” în astfel de cazuri. O discuție deschisă și empatică despre aceste gânduri poate reduce riscurile și accelera accesul la tratament.
– Cât de des rămâne depresia post-partum nediagnosticată?
– Probabil că foarte frecvent. Deși statisticile internaționale indică o femeie din cinci afectată, în România majoritatea cazurilor rămân complet neobservate. Acest lucru se datorează în parte stigmatului și mitului mamei perfecte, care suportă totul fără a se plânge, dar și lipsei unui protocol formal de screening medical.
,,Screeningul psihologic ar fi o intervenție eficientă și accesibilă”
– În România nu există un screening psihologic sistematic pentru femeile după naștere, iar consultațiile sunt axate în principal pe recuperarea fizică a mamei și sănătatea copilului. Cum vedeți condițiile ideale pentru diagnosticarea și depistarea timpurie a depresiei post-partum?
– Având în vedere dificultățile cu care se confruntă oamenii pentru a ajunge la un specialist, depistarea timpurie ar trebui să înceapă în mod obligatoriu înainte de vizita la medicul psihiatru sau psiholog, în toate locurile prin care mama va trece: maternitate, neonatologie, pediatrie pentru vaccinuri, medicul de familie. Screeningul psihologic ar reprezenta o intervenție ieftină și eficace, și nu înțeleg de ce aceasta nu este implementată. Nu este necesară expertiza unui specialist; există instrumente simple, gratuite și validate statistic în România, cel mai cunoscut fiind scala Edinburgh de depresie postnatală. Aceasta conține zece întrebări simple și poate fi administrată de moașe, asistente medicale sau poate fi lăsată la dispoziția mamei în sala de așteptare, pentru a o completa individual. Screeningul nu este un diagnostic, ci mai degrabă un instrument care atrage atenția asupra necesității de a consulta un specialist.
– Maternitatea este adesea văzută ca o perioadă de împlinire totală, ceea ce face dificilă exprimarea sentimentelor precum tristețea, furia, regretul sau lipsa de atașament față de copil. Cât de mult contribuie această imagine idealizată a „mamei fericite” la izolarea și rușinea resimțite de mame?
– Atunci când discutăm despre maternitate și corpul femeii, societatea tinde să își asume dreptul asupra acestora, ca și cum ar fi obiecte democratice. De asemenea, am observat că se consideră că avem drept de vot asupra uterului altora. Aceasta este o realitate veche, adaptată la normele sociale ale epocii. În prezent, societatea impune standarde nu doar asupra aspectului și comportamentului mamei, ci și asupra sentimentelor pe care aceasta ar trebui să le aibă. Se consideră că femeile vin pe lume cu un set de abilități materne perfecte: instincte infailibile, răbdare nelimitată și atașament instantaneu. Dacă mama nu se dovedește a fi perfect competentă din prima, se concluzionează că are un defect. Dintr-o perspectivă sociologică, așa cum a descris Erving Goffman, societatea ne obligă să jucăm un rol, dar, în contextul unei societăți sănătoase, ar trebui să existe o distanță față de acest rol. Profesioniștii din domenii reglementate au dreptul să se relaxeze în timpul liber, dar mamele nu beneficiază de acest privilegiu. Fără această distanță, apare alienarea, iar aceasta poate conduce la probleme psihice. Există o legătură clară între presiunea rolului social și suferința psihică asociată maternității.
,,O problemă esențială: abandonul social al mamei după naștere”
– Ce impact are realitatea socială asupra depresiei postnatale, inclusiv lipsa somnului, izolarea, presiunea alăptării, dificultățile financiare, absența partenerului, violența domestică sau întoarcerea rapidă la muncă?
– Toți acești factori reprezintă riscuri pentru sănătatea femeii. Este important să subliniem că aceștia contribuie la o problemă fundamentală: abandonul social al mamei după naștere. Cât despre întoarcerea rapidă la muncă, este important să privim situația și dintr-o altă perspectivă. România are acest mare avantaj al concediului de maternitate de până la doi ani, care, pe hârtie, pare un lux comparativ cu cele trei luni din alte țări occidentale. Însă, în practică, pentru multe femei, acești doi ani devin o formă de izolare și exil domestic. Femeia este exclusă din mediul profesional și din interacțiunile cu adulții, în timp ce bărbatul continuă să își urmeze cariera. Deși legea permite tatălui să preia o parte din concediu, rareori se întâmplă acest lucru, iar responsabilitățile rămân inegale. Întoarcerea la muncă devine astfel o experiență dureroasă.
– Femeile din comunități mici, cu venituri reduse sau fără acces la servicii private sunt mai expuse riscului de depresie post-partum?
– Cu siguranță, femeile din comunități mici, rurale, defavorizate, uneori afectate de migrarea unei întregi generații, în timp ce adolescenții rămân să se descurce singuri, sunt mult mai vulnerabile. Aceasta nu se datorează doar problemelor economice, ci și faptului că, în comunitățile afectate, suferința individuală pierde din legitimitate. În special suferința psihică, care este dificil de exprimat, este adesea ignorată sau considerată un moft.
,,Un tratament adecvat nu reprezintă o barieră între mamă și copil”
– Multe femei evită să consulte un psihiatru din cauza temerilor legate de medicație, efectele asupra alăptării, judecata celor din jur sau teama de a fi separată de copil. Ce implică, în realitate, tratamentul depresiei postnatale și ce rol joacă psihoterapia, medicația și sprijinul familial?
– Scopul tratamentului pentru suferința psihică postnatală trebuie să fie combaterea singurătății. Aceasta este toxică atât pentru minte, cât și pentru corp și este un factor comun în diversele tulburări diagnosticate în perioada postnatală. Instrumentele noastre, ideal o combinație de psihoterapie, medicație, suport familial și social, au ca efect protejarea împotriva efectelor negative ale singurătății.
Este esențial să subliniez că, atunci când este necesară med
Sursa articol: https://hotnews.ro/interviu-o-femeie-din-cinci-este-afectata-de-aceasta-suferinta-dar-la-noi-cele-mai-multe-cazuri-raman-invizibile-2360449
Sursa foto: Alex Green / Pexels









