Ora de religie ortodoxă din Finlanda funcționează după un model care diferă fundamental de cel confesional practicat până în 2004, iar predarea se desfășoară în grupe mixte de elevi din mai multe clase, din cauza numărului redus de ortodocși. Publicația Școala 9 a discutat cu Risto Aikonen, expert în pedagogia educației religioase ortodoxe și fost conferențiar la Universitatea Finlandei de Est, pentru a înțelege cum arată în practică această disciplină într-o țară în care ortodoxia este minoritară. În Finlanda, Biserica Ortodoxă numără aproximativ 55.000 de membri, adică în jur de 1% din populație, alături de alte minorități religioase precum musulmani, budiști, catolici și penticostali.
Un sistem școlar fără implicarea Bisericii
Potrivit datelor Institutului finlandez de statistică, majoritatea finlandezilor sunt luterani — 63% —, în timp ce 30–33% din populație nu este afiliată niciunei comunități religioase. Ora de religie este obligatorie pentru fiecare elev care aparține unei confesiuni și se organizează în funcție de religia acestuia.
Un aspect esențial subliniat de Risto Aikonen privește rolul instituțiilor religioase în sistemul de învățământ. Fostul conferențiar a explicat pentru Școala 9 că în Finlanda Biserica nu are nicio atribuție în aprobarea manualelor, a programelor școlare sau a cadrelor didactice. Numirea profesorilor revine fiecărei municipalități în mod independent, fără nicio implicare a Bisericii în acest proces.
„Fiecare municipalitate numește profesorii în mod independent, iar Biserica nu are nicio legătură cu numirea unui profesor la o anumită școală.”
Risto Aikonen, expert în pedagogia educației religioase ortodoxe și fost conferențiar la Universitatea Finlandei de Est
Aikonen a precizat că această situație este „cu totul diferită față de cea din România”, potrivit Școala 9.
Grupe cu elevi din clase diferite și predare pe niveluri
Din cauza numărului mic de elevi ortodocși, în majoritatea școlilor finlandeze se formează grupe mixte, alcătuite din copii proveniți din mai multe clase. De regulă, nu există suficienți elevi ortodocși într-o singură clasă pentru a constitui o grupă separată. În învățământul primar, aceste grupe reunesc de obicei elevi din clasele I–VI și cuprind aproximativ zece elevi, uneori ceva mai puțini sau mai mulți, a explicat expertul.
În cadrul aceleiași grupe funcționează cel puțin două programe de studiu adaptate vârstei, iar uneori chiar trei curricule diferite, deși acest lucru se întâmplă mai rar. De exemplu, elevii din clasele I–II utilizează propriile manuale, în timp ce cei din clasele III–IV lucrează cu alte materiale și alte activități.
Profesorul alternează permanent între grupuri: în timp ce unii elevi lucrează independent și în liniște, cadrul didactic lucrează direct cu ceilalți, după care rolurile se schimbă. Aikonen a subliniat că, altfel, un singur profesor nu ar putea gestiona simultan mai multe niveluri, motiv pentru care activitatea independentă a elevilor reprezintă o parte importantă a lecției, nu exclusiv predarea directă.
De la modelul confesional la educația religioasă fără practică de cult
Până în 2004, Finlanda a aplicat un model confesional de predare a religiei, al cărui scop era transmiterea credinței respective. Modificările legislative din acel an au înlocuit modelul pur confesional cu ceea ce se numește educație religioasă în acord cu propria religie. Astfel, ortodocșii au propria oră de religie, la fel și catolicii, musulmanii și ceilalți, însă termenul „confesional” nu mai este folosit oficial.
Diferența esențială constă în faptul că practicarea religiei în sala de clasă nu mai este permisă. Elementele de tradiție — rugăciuni, icoane sau cântări bisericești — pot fi folosite doar dacă servesc unui scop strict pedagogic. Aikonen a dat ca exemple cântarea unui tropar dedicat Maicii Domnului sau utilizarea unei icoane pentru a ilustra o dogmă sau o învățătură fundamentală a Ortodoxiei.
„Aceste elemente sunt folosite pentru explicarea conținutului lecției, nu ca acte de cult.”
Risto Aikonen, expert în pedagogia educației religioase ortodoxe și fost conferențiar la Universitatea Finlandei de Est
Expertul a recunoscut că poate părea paradoxal să nu se mai folosească termenul „confesional”, câtă vreme fiecare disciplină se bazează în continuare pe tradiția unei anumite religii. Totuși, distincția față de modelul anterior rămâne clară: lecțiile urmează tradiția ortodoxă, islamică sau catolică, după caz, dar fără ca ora de religie să devină un act de cult, potrivit informațiilor transmise publicației Școala 9.
Sursa articol: https://hotnews.ro/cum-arata-ora-de-religie-in-finlanda-unde-credinta-ortodoxa-este-minoritara-putem-folosi-in-continuare-rugaciuni-icoane-sau-cantari-bisericesti-dar-numai-daca-servesc-unui-scop-strict-ped-2396781
Sursa foto: Thu Ngan Pham / Pexels









